Sík Sándor: Odă (Te Deum Román nyelven)

Téged Isten dicsérlek
és hálát adok mindenért.

Hogy megvolt mindig a mindennapim
és nem gyűjtöttem másnapra valót,
hála legyen.

Hogy mindig jutott két garasom adni
és magamnak nem kellett kéregetnem,
hála legyen.

Hogy értenem adatott másokat
s nem kellett sírnom, hogy megértsenek,
hála legyen.

Hogy a sírókkal sírni jól esett
és nem nevettem minden nevetővel,
hála legyen.

Hogy megmutattál mindent, ami szép
és megmutattál mindent, ami rút,
hála legyen.

Hogy boldoggá tett minden, ami szép
és ami rút, nem tett boldogtalanná,
hála legyen.

Hogy sohasem féltem a szeretettől
és szerethettem, akik nem szerettek,
hála legyen.

Hogy akik szerettek, szépen szerettek
és hogy nem kellett nem szépen szeretnem,
hála legyen.

Hogy amim nem volt, nem kívántam,
és sohasem volt elég aki voltam,
hála legyen.

Hogy ember lehettem akkor is,
mikor az emberek nem akartak emberek lenni,
hála legyen.                                           

Hogy megtarthattam a hitet
és megfuthattam a kicsik futását
és futva futhatok az Érkező elé
s tán nem kell a városba mennem
a lámpásomba olajért,
hála legyen!

Hogy tegnap azt mondhattam: úgy legyen!
és ma is kiálthatom: úgy legyen!
és holnap és holnapután és azután is
akarom énekelni: úgy legyen! -
hála legyen, Uram!
hála legyen!

Te slăvesc pe tine Doamne
și îți sunt recunoscator pentru toate.

Fiindcă am avut întotdeauna toate cele
și nu am agonisit pentru urmatoare zile,
recunoștință.

Pentru că am avut mereu două parale de dat
și să cerșesc n-am fost obligat,
recunoștință.

Să-mi dau seama de ce zic alții, ce dar,
să fiu și eu înțeles, n-a trebuit să plâng în zadar,
recunoștință

Că mi-a plăcut să plâng alături de cei ce bocesc
și nu am râs cu toți cei care se veselesc,
recunoștință

Că mi-ai arătat tot ce e frumos
și mi-ai arătat și tot ce e urât,
recunoștință.

Având în vedere că tot frumosul m-a fericit
și urâțenia nu m-a amărât,
recunoștință.

Întrucât niciodată nu m-am temut de iubire
și am putut iubi pe cei care nu m-au iubit,
recunoștință.

Pentru cei care m-au iubit, și m-au iubit senin
dat fiind că nu mi s-a impus să râvnesc cu venin,
recunoștință

Pentru tot ce mi-a lipsit, și n-am poftit
și pentru că de mine insumi am fost mereu nemulțumit
sunt recunoscător.

Că am putut rămane om
atunci când omenirera devenea neom,
port recunoștință, enorm.

Pentru că am putut păstra credința
și am putut parcurge un drum neînsemnat
în întâmpinarea Celui care vine mai am de alergat
și pentru că nu trebuie să merg la oraș
pentru ulei în al meu lămpas,
sunt recunoscător

Pentru că ieri am putut spune: așa să fie!
și pot să strig și azi: așa să fie!
și mâine și poimâine și răspoimâine
vreau să intonez: așa să fie! -
multumesc Doamne! Ție!,
cu gratitudine!