Dsida Jenő: Ia ascultă (Ide hallgass Román nyelven)

Most kiállok az esőbe,
elszántan és
födetlen fővel.
És a csattanó villám
átszalad a szívemen,
és a zuhogó zápor
széjjeláztatja szénfekete
testemet,
és beszívnak magukba
a föld pórusai
ezerkilencszázhuszonnyolc
június tizenhetedikén.

De holnap
rózsaként nyílok ki
ablakod alatt
és minden eljövendő
igaz ember
szíve alatt.

Acum m-așez în ploaie,
cu dârzenie și
cu capul dezvelit.
Și fulgerele trăsnind
îmi trec prin inimă
și aversa torențială
îmi înmoaie corpul meu
negru de fum
și mă vor absorbi
porii pământului
în o mie nouă sute douăzeci și opt,
la șaptesprezece iunie.

Dar mâine
voi înflori ca roză
sub al tău geam
și sub inima tuturor
oamenilor
de bun neam.